Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 235

limpede. Dar ce e cu el? Sudoare, spini, pădure, suferința
Gaiei. VREA SĂ O SĂRUT?
Rămân blocat pe ultimele rânduri scrise de Gaia.
Nu-mi vine să cred că-mi ascunde toate aceste lucruri. Isa
a rămas cu gura căscată și se tot uită fix în jurnal. Închid
jurnalul trântindu-i coperta cu putere. Cum poate să... se
gândească la asta?
EU ÎI SUNT PRIETEN! Strig către Isa. Da? Eu fac
toate astea pentru că o consider sora mea. Eu nu m-am
gândit niciodată să o sărut pe Gaia sau să... facem
altceva. Nu pot să cred că în timp ce eu îi sunt aproape,
ea... „nu ar refuza” să o sărut... Ce mai avea să scrie
mâine în jurnal, că nu ar refuza să ne culcăm împreună?
Mike, eu...
Isa! Nu trebuie să spui ceva... am înțeles totul.
Mulțumesc din suflet că mi-ai arătat. Încep să cred că ești
singura care nu-mi ascunde lucruri.
Îl privesc pe Mike nedumerită de supărarea lui. De
ce-mi spune mie toate astea? Deșteaptă mai ești Isa. Cui
să-i spună? Copilul! Cum a putut mucoasa aia să scrie
despre el? Bine că nu a scris mai multe detalii.