Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 234

Serios? Cum ai băgat capu’ pe ușă, cum l-a băgat
sub pernă.
O privesc surprins de lucrurile care mi le spune. Mă
roade curiozitatea la maxim să aflu ce a scris Gaia. Ce ar
putea ascunde de mine? De ce ar face-o? Dar nu e bine.
La naiba...
Isa! Dacă știi ceva ce eu nu știu, spune-mi! Nu mă
pune să deschid jurnalul, te rog.
Nu știu. Doar am urmărit-o și am văzut că-ți
ascunde ceva. Și... nu-ți face griji, deschid eu jurnalul
dacă nu vrei.
Rămâne între noi?
Cine ar mai putea afla? Sigur, Mike.
În regulă... dar... iau eu jurnalul.
Deschid jurnalul și văd mai multe pagini scrise
migălos. Valel, școală, mda... asta e de mult. Trebuie să
ajung la ultima pagină scrisă. Isa stă cu capul sprijinit de
umărul meu și privește curioasă cum răsfoiesc paginile.
”Valhala” – AICI! Vocea lui Gabriel... amenințat... strâns
de gât. Strâns în brațe? Sărut pe gât? Cine? Eu? Deodată
au început să mă treacă apele. Copil? Are copil? Aaa,
nu... copilul de aici. La naiba. Mike! Nu mai gândești