Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 231

iar asta mă bucură. Trebuie să stea în pat pentru o
perioadă, să se odihnească, pentru a se reface.
-

Mai ai nevoie de haine sau de altceva? Întreb
fiindcă nu știu dacă am adus tot ce trebuia, dacă
este suficient... umm, știi tu.

-

E ok, Mike. Îți mulțumesc. Pot să te întreb ceva?

-

Da, sigur. Spune...

-

Crezi... crezi că vom mai scăpa vreodată de aici?
Citesc disperarea din privirea Gaiei. Deși îmi

doresc enorm să scăpăm de aici, nu știu de ce, dar am
senzația că nu va fi așa de ușor. Nu aș vrea să o mint sau
să-i dau speranțe deșarte.
-

Îți promit că voi face tot posibilul, bine?

-

Și... dacă nu vom reuși... cum vom trăi viața asta?

-

Nu vom trăi așa. Sau dacă nu reușim să plecăm
din Valhala, schimbăm Valhala pentru noi, nu?

-

Mi-e teamă... Îmi las privirea în jos și strâng cu
putere plapuma în mâini.

-

Nu are de ce să-ți fie teamă. Voi fi aici, lângă
tine. Nu vei mai rămâne singură niciodată. O să
fie totul bine, în regulă?

-

Arigatou Mike-kun...