Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 230

Iar acum... pentru câteva clipe am crezut că Mike
mă va săruta... nu aș fi protestat, poate chiar mi-aș fi
dorit undeva în adâncul meu, iar asta mă cam sperie,
dar...” Mă opresc brusc, creionul alunecându-mi pe foaie
când aud pașii lui Mike apropiindu-se de cameră. Ascund
jurnalul sub pernă și stau liniștită în pat.
Deschid ușa cu grijă ca nu cumva să îmi scape
mancarea. Am așezat totul într-o tavă, aranjând frumos
toate bucatele. Prințesa este servită la pat, nu?
-

Masa e gata. E pregătită mica prințesă să
mănânce?

-

Mă răsfeți... nu era necesar să te complici, m-aș fi
bucurat și pentru un bol cu orez simplu.
Mulțumesc. Iau o înghițitură și aproape că îmi
vine să plâng. Nimeni nu a mai făcut un gest atât
de frumos pentru mine de mult. Îl privesc pe
Mike, care s-a așezat pe marginea patului și îi
zâmbesc fericită. E delicios!
Mă uit la Gaia cum mănâncă cu poftă din mâncarea

gătită de mine, semn că-i place. Arunc o privire asupra
rănilor de pe corpul ei. Parcă dau semne că s-ar vindeca,