Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 232

-

Ai terminat de mâncat? Pot să strâng?

-

Ah! Scuze, da... mulțumesc, a fost delicios. Îi
zâmbesc în semn de recunoștință.

-

Le duc jos să le spăl... Revin de-ndată.
Am plecat din cameră gândindu-mă la micuța Gaia.

Are zeci de răni pe tot corpul și tot se gândește la ceea ce
ni s-a întâmplat aici. Să-mi revin... Ajung în bucătărie cu
vasele și le pun rapid în ghiuvetă. Ce e cu amețeala asta?
Trebuie să mă așez. Canapeaua din sufragerie. Mă
împleticesc, dar ajung cu bine. Mă întind de îndată pentru
a mă liniști. Ce e cu mine?
Stai bine, Mike?
Hă? Întorc capul... Isa!
Nu mai saluți lumea, nu? Corecție: Nu-ți mai
saluți... iubita?
Aaaa, da. Bună, scuze. Mă bâlbâi ca un copil mic
care e pus să recite o poezie.
Da, da, scuze. Nepoliticosule.
Ai venit să mă cerți?
Nu. Am venit să-ți arăt ceva.
Ceva ce?