Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 228

noi. Înainte de a pleca spre Valhala, Mike... îmi era un
foarte bun prieten. Îmi era alături, dar acum... sunt poate
puțin confuză. Îmi bate inima atât de tare ori de câte ori
se apropie mai mult de mine. E ciudat... și îmi pare rău
că nu am putut să îi spun de vocea lui Gabriel. De câte
ori m-a amenințat că mă va răni dacă voi sufla o vorbă.
Cât de rău m-a durut de fiecare dată când își apăsa
mâinile în jurul gâtului meu. Cât aș fi vrut să-i zic lui
Mike de el, că îmi face rău. Dar m-a forțat să îi promit că
nu voi sufla niciun cuvânt.
Noaptea aceea... când am simțit cum mă strânge în
brațe, am crezut... am crezut că este Mike... nici acum nu
înțeleg de ce... iar mai apoi... buzele acelea pe gâtul
meu... m-am simțit atât de neputincioasă.
Și atunci... ce s-ar fi întâmplat în seara aceea dacă
el