Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 215

Mike!
CE E ASTA? Strig la ea.
O... vânătaie.
Cine ți-a făcut asta?
Nimeni... eu...
Te rog spune-mi. Inima mi se strânge la gândul că
ar putea să-i facă cineva rău... la fel cum i s-a întâmplat și
Gaiei.
Umm... E vorba de cel care vă face rău și vouă.
Am... am încercat să vă protejez... să o protejez pe
Gaia... și...
Îi cuprind chipul firav între palme, mă aplec încet și
îmi presez ușor buzele de buzele ei calde și umede.
Sărutul este cel care ne leagă pentru câteva minute,
purtându-ne parcă departe de toate cele întâmplate.
Suntem doar noi doi, fără Valhala, fără rău.
Mike, eu... am să stau lângă voi.
Lângă noi unde? Lângă mine e casa Gaiei.
Păi... în casa mu... în casa Gaiei, dar te rog să nu
spui nimănui.
Cine m-ar crede? Adică, nu o spun cu răutate, dar
nu cred că m-ar crede cineva că vorbesc cu... tine!