Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 214

fi alături niciodată. Am de gând să-i posed casa și să mă
folosesc de ea pentru a mă răzbuna pe tine. Plec! Las în
urma mea promisiunea răzbunării.
Gaia nu se trezește. Micuța de ea prin câte o fi
trecut. I-am curățat rănile, una câte una și o acopăr. Îmi
fac loc ușor lângă ea și adorm uitându-mă la micuța mea.
O zăresc pe Isa stând în fund, îmbrățișându-și
genunchi subțiri, cu lacrimile curgându-i pe obraji. Mă
așez lângă ea și nu-mi vine să cred că o văd plângând.
Isa! Isa! Privește-mă... Ce s-a întâmplat?
Mike! Eu... sper că ești bine. Gaia e în siguranță.
Eu... eu... îmi voi reveni.
O strâng în brațe, sărutând-o ușor pe obraz.
Auch!
Ah, scuze! Ce e?
Nimic! Ezit în timp ce îmi retrag ușor brațul.
Ce ai pățit? Ce ai acolo?
Nimic!
Cum nimic? Nu te cred... Arată-mi!
Stânjenită, îmi dau rochia la o parte, dezvăluindumi ușor umărul.
Ce e asta?