Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 211

Totul e în zadar. O iau în spate și mă îndrept către
casă. În drum mă feresc de spini și crengi, mai ales ca să
o protejez pe Gaia. Ajunși într-un final în casă, unde
becurile sunt aprinse, urc până în dormitor, o întind pe
Gaia în pat și încep să-i curăț micile răni. Îmi e milă de
Gaia pentru cele întâmplate și pentru ceea ce a putut să
îndure. Cine i-a făcut rău micuței mele va plăti cu viața.
Este promisiunea de care mă voi ține până când o să
părăsim Valhala.
Nu pot să cred! Nu pot să cred! O aveam în palme.
Mai era atât de puțin iar nenorocita aia! AAAAHH!!!!
Iau masa de sticlă din mijlocul livingului, trântind-o cu
putere până se făce țăndări. Ușa de la intrare se
întredeschide. Lasă că îți arăt eu nerecunoscătoareo!
Mai ai tupeul să te întorci după ce s-a întâmplat în
pădure?
Poate dacă m-ai asculta ai înțelege. Tu ar trebui...
TACI! O lovesc cu putere cu dosul palmei. Ochii ei
înlăcrimați și plini de ură mă străpung, dar nu am de
ales. A ales moartea mea. Nu voi accepta așa ceva. Nu
am ce să înțeleg. M-ai trădat. Ai ales ca eu să mor. Ești
însetată de putere iar gelozia ta stupidă mă va duce la