Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 200

Bastardul ăla nenorocit!!! De nu s-ar mai
întoarce... Dar nu pot să o forțez... risc să o îndepărtez și
mai mult de mine, trebuie să-mi joc cărțile cu cap. Voi
profita de absența muritorului. Nu am de ales. Iartă-mă
iubirea mea că trebuie să te amăgesc. Nu îmi dai de
ales... până nu te vei desprinde de muritorul ăla, care nu
are ce căuta în preajma ta, trebuie să te am, măcar așa.
Atunci... mă lași să stau cu tine? Să te veghez? Nu
m-aș ierta dacă te-aș lăsa singură într-un moment ca
ăsta.
Ai... rămâne cu mine?
Desigur micuțo. Pentru tine orice. Trebuie doar sămi ceri.
Haaapciu! Gomene... Brrr...
Cred că ar fi mai înțelept dacă ai intra în casă.
Îi simt mâna cum se așează ușor pe umărul meu și
mă îndrumă înăuntru. Nu îl văd, dar este aici.
Am fost eliberat din strânsoarea puternică. Simt
cum corpul începe să devină flexibil și puțin câte puțin
mă mișc. Măcar atât. Acel demon a plecat. Mă simt
oarecum salvat... oarecum. Mă doare capul... Trebuie să
mă întorc la Gaia. Oare unde e? Își face griji pentru