Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 199

ascuțită, trăsături fine. Parcă n-ar fi de pe planeta asta,
dar totuși e uman. Îmi zâmbește călduros.
Ține minte imaginea asta. Acesta sunt eu. Așa
vreau să mă știi. Când vei simți o atingere, concentrezăte și-ți voi apărea în minte. Ești a mea micuțo, trebuie
doar să vii la mine.
Să... vin la tine?
Vino acum... urmează-mi vocea.
Pentru câteva clipe trupul meu pare că vrea să o ia
din loc, fermecată de bărbatul chipeș cu voce caldă. Mă
ridic și sunt pregătită să urmez vocea limpede, dar mă
opresc parcă smulsă dintr-un vis. MIKE! Inima îmi apasă
grea, din nou în piept. Nu pot pleca, trebuie să îl găsesc
pe Mike... trebuie...
Dar micuțo... nu ai nevoie de el, mă ai pe mine.
Uită-l și vino cu mine. Vei scăpa de toate urâțeniile
astea. Urmează-mă.
Mă simt trasă de o forță invizibilă. Mă opun. Nu pot
să-l părăsesc pe Mike, trebuie să-l găsesc. NU! Nu pot
pleca niciunde... trebuie să-l aștept pe Mike. Trebuie să
fiu aici când se întoarce. Nu plec.