Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 201

mine? E periculos pentru ea, trebuie să o protejez. Dacă
pățește ceva, nu o să mi-o pot ierta toată viața. Trebuie să
scap cumva de-aici, dar cum? Îmi e treamă, dar nu pentru
mine ci pentru Gaia. Oare cine mă poate ajuta? Cine
poate ajunge la mine? Nimeni! Nimeni... doar... Isa. Ea e
singura care mă poate vizita și căreia îi pot cere ajutorul,
dar cum să fac să mă înâlnesc cu ea? ISA! Am strigat cu
toată puterea deși sunetul nu a ajuns nici la urechile mele.
Ohh, de ce nu m-am gândit? Trebuie să adorm...
Îl aud pe Mike cum mă strigă în disperare. Să mă
duc la el? Nu-mi vine să dau ochii cu el când mă gândesc
că mai aveam puțin și îl omoram. Ce a fost în mintea
mea? Eu nu mai sunt un demon pur. Am o bucățică din
ceea ce muritorii numesc ”sentimente”. Aproape că
încep să plâng când îi aud strigătul. Ohh, Mike! Vin!
Isa... tu ești?
Mda, Mike. Ești bine? Ce pot să-l întreb când eu iam făcut acest rău. Oare cum pot?
Bine? Nu mă vezi unde sunt? Dar... cum de te pot
vedea?
Nu ar fi pentru prima oară...
Da, dar așa...