Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 196

-

Diavol?

-

Cel pe care l-am văzut când ai trecut pe la mine
ultima oară... e Diavolul! El m-a adus aici.

-

Nu înțeleg... nu vreau să mai aud. Pe prietenul
meu nu l-ați văzut?

-

Nu drăguță... nimeni nu trece pe aici noaptea.
Doar cei ca mine... Nu ar trebui să fii pe afară.

-

Dar...

-

Pleacă! Pleacă și ascunde-te! PLEACĂ!

Bătrâna începe să urle isterică. Frica mă învăluie
într-o clipită și mă face să alerg înapoi spre case, căci
drumul ce duce spre școală parcă a dispărut într-o ceață
densă. Întunericul rece a acaparat până și văzduhul. Nu se
mai vede nimic. Nu mai pot să fug... nu... mai pot.
Becurile din casa lui Mike au rămas aprinse. Mă așez pe
treptele din fața casei și fără să mă mai pot abține
izbucnesc în plâns. Durerea cumplită ce se așterne în
pieptul meu, aproape că nu mă lasă să respir. Mike...
unde ești? Unde ai dispărut? ȘI TU??? Tu care până
acum m-ai bântuit și mi-ai făcut viața un calvar... tu care
m-ai mințit că îmi ești aproape... unde ești acum??? DE
CE NU MĂ AJUȚI??? Te rog... te rog... adu-l înapoi pe