Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 197

Mike... te rog...Mi-am adâncit fața în palme și am
continuat să plâng.
Micuțo... sunt aici.
Pleacă! Nu vreau să te aud.
Vreau... să mai rămân un pic cu tine, dacă mă
lași... te rog.
Vocea care mă bântuie de atâta vreme parcă e mai
blândă acum, parcă e mai caldă. Nu o vreau în preajma
mea, îl vreau pe Mike, dar... nu e aici... nu vreau să
rămân singură. Rămâi...atunci.
Nu mai plânge. Lacrimile îți fac rău.
Cum să nu mai plâng? Mike... Mike a dispărut... nu
știu unde e... nu știu dacă e bine.
Te-ai gândit că... poate a plecat fără tine?
Cum să spui așa ceva? Nu ar face asta... nu ar pleca
fără mine, nu m-ar lăsa aici singură.
Nu poți fi sigură. Te-a mai lăsat singură. Nu ți-a
fost aproape când erai înspăimântată, dar eu sunt... Sunt
aici cu tine.
Atunci... de ce nu pot să te văd? De ce nu mi te
arăți?