Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 195

-

Etto... gomene... E cineva aici?

-

Hai...hai! Aud o voce atât de familiară.

De după perdeaua de bambus apare băbuța. Fac doi
pași în spate și o privesc îngrozită. Băbuța se uită la mine
calmă și îmi zâmbește.
-

Dar... dar... steagul... și...

-

Știam că se va întâmpla.

-

Dar... adică... sunteți aici... cum? Șocul a pus
stăpânire pe mine.

-

Drăguță, nu de mine trebuie să îți fie frică. Am
ținut la tine ca la propria nepoată. Dar n-ar fi
trebuit să fii aici. De ce n-ai rămas în Valel?

-

Valel? Dar... sunt în... Valel.

-

Hi hi hi! Mânâncă ceva.

-

Nu pot! Îl caut pe Mike... băiatul cu care m-am
oprit într-o zi...

-

Ah da! Flăcăul ăla chipeș. Noroc!

-

Nu vorbiți așa! Trebuie să îl găsesc!

-

Ai mare grijă, fetița mea. Mare grijă. Nu ești
singură.

-

Cum adică... nu sunt singură?

-

Diavolul ăla te urmărește. E mereu cu tine.