Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 194

Mmmm... E atât de frig... încerc somnoroasă să mă
cuibăresc lângă Mike. Mike... Mike? Îl caut cu mâna prin
pat, dar nu e. Deschid ochii buimacă. Nu e în cameră...
Poate e în bucătărie sau... poate e... Sar nervoasă din pat
și dau buzna în dormitorul alăturat. Pustiu. Nici urmă de
Sky și nici de Mike. Să fi plecat împreună? Nu cred... nu
m-ar lăsa singură... adică, de ce ar insista să dormim
împreună dacă ar vrea să plece cu aia? Nu are sens. Inima
mi se strânge. Mike... Dacă a pățit ceva? Strig cât pot de
tare. MIKE!!!!! Niciun răspuns. Îmi încalț pantofii și ies
grăbită afară. Mike... Mike, unde ești? Disperată încep să
o iau la goană. Mike... Nu e în parc. Off, unde ești? Unde
ești? Vreau să știu că ești bine. O panică nebună mă
cuprinde. Mă trezesc singură în mijlocul străzii. Sunt pe
punctul de a izbucni în plâns, dar o iau din nou la fugă.
Nu mă interesează ce a zis fata aia. Trebuie să îl găsesc
pe Mike, nu pot lăsa să i se întâmple ceva. Simt cum
inima stă să îmi iasă din piept, dar continui să alerg. Mă
opresc în clipa în care observ taraba băbuței deschisă,
luminată, aburi ieșind de sub prelată. La ora asta? Nici
măcar nu știu cât e ceasul. Am plecat așa de repede... Mai
fac câțiva pași și mă apropii.