Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 182

putem aștepta. O iau prin surprindere în brațe și plecăm
din nou din loc.
-

Mike! Stai... ce faci? Lasă-mă, pot merge și
singură... doar că...

-

Nu avem timp! Trebuie să mergem mai departe.
Sper că nu mai avem mult.

-

Haideți! Nu mai avem mult până la casele
voastre.

-

La casele noastre? Dar cum... ?

-

Nu mai pune atâtea întrebări și continuă să
mergi.

-

Ce nesuferită ești! Am spus-o printre dinți ca să
nu mă audă. Ajuns în fața 66V