Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 179

corpul spre noi privind în gol. În jurul nostru
colegii se opresc din ceea ce făc și încep să se
agite. Într-o secundă, toți colegii noștrii se
îndreaptă amenințător spre noi, cu ochi
sclipitori roșii. Au ochi roșii? Ce naiba? Mă uit
cu groază la fețele tuturor. Nimeni nu zice
nimic, schițând doar câte o grimasă. Ochii lor
roșietici mă înspăimântă. Se îngrămădesc până
în punctul în care ne înconjoară. Gaia se lipește
de spatele meu, îngrozită de ceea ce se
întâmplă.
-

Hei, zombălăilor, îndepărtați-vă sau vă rup în
două! Urlu la ei, dar fără efect. Nimic! Suntem
doi contra 28. Adică unul contra 28, doar nu o
pun pe Gaia să se bată cu ei. Pe bune... să ne
ajute cineva.

-

Hei! Aici!

Mă uit în spatele nostru și văd o fată blondă care ne
strigă.
-

Da, voi! Veniți după mine, nu suntem în
siguranță aici. Urmați-mă! Repede!