Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 17

M-am decis să-i cer băbuței o doză de suc și am
să o iau ușor la pas până la locuința Gaiei. Stă destul de
departe, însă văd acest drum ca pe o plimbare relaxantă.
Sper totuși că se va mai înveseli când îi voi spune că am
de gând să o însoțesc în călătoria ei spre Valhala. Am
timp berechet să mă gândesc la diversele probleme și
întrebări care mă frământă. Mă gândesc și la varianta că
poate Gaia ar vrea să mergem acolo doar din curiozitate
sau poate a aflat ea de vreun eveniment organizat în oraș
și nu mi-a spus.
Camera asta parcă devine din ce în ce mai mică.
Poate ar fi trebuit întradevăr să arunc biletul ăsta. Dar nu
mă pot desprinde de el. Ciudat cum am ajuns să stau
închisă în propria cameră cu draperiile trase. În întuneric.
Nu vreau să văd soarele... Nu vreau să aud cântecul
păsărilor. Nu vreau să aud nimic. Vreau doar să înțeleg
energia care iese din foaia asta simplă pe care o țin în
mâini. Ceva mă cheamă în Valhala. Trebuie să merg
acolo. Mike...
Am ajuns în cele din urmă în fața casei. Soneria a
scos un sunet înfundat și trist. Gaia... răspunde...