Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 16

în ceea ce am simțit în momentul în care am găsit biletul.
Dacă nu mă crede? M-a cuprins o tristețe nemărginită. Să
fi fost din cauza a ce am mâncat sau... Mike mă privește
oarecum absent și îngândurat... probabil se gândește la
lucruri mai importante. Poate l-am ținut prea mult în loc.
- Mike, e ok. Am terminat. Mă descurc și singură
de aici. Mulțumesc, ne vedem mâine. Și am luat-o la fugă
fără să-i mai dau ocazia să protesteze. Pentru prima oară
în atâția ani mă întorceam singură acasă. E un sentiment
de gol și tristețe. Am să-i explic mâine.
Gaia... Ce s-a întâmplat de a luat-o la fugă? Oare
am supărat-o cu convingerile mele legate de Valhala?
Sau poate nu am acordat destulă atenție subiectului. Este
pentru prima dată când Gaia fuge de mine și nu mă mai
lasă să o conduc acasă. Dacă am greșit cu ceva fără să-mi
dau seama? Cred că ar fi mai bine să merg în urma ei,
măcar în felul ăsta pot fi sigur că nu i se întâmplă nimic
pe drum. Nu că ar fi un drum periculos, dar mai sunt și
nebuni pe stradă care nu au altceva mai bun de făcut
decât să se lege de cineva. Gaia... să vin mai târziu pe la
tine?