Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 15

la tarabă este singura din cartierul unde locuiesc care
prepară mâncare în stil japonez. Îmi pare rău că am trecut
pe lângă ea așa grăbită în dimineața asta. Sunt sigură că
avea pregătit ceva special pentru mine. Uite taraba.
-

Um... Mike? Te superi dacă mai rămâi cu
mine câteva minute să îmi cumpăr ceva de
mâncare? Sunt lihnită. Stomacul meu și-a
început concertul atât de zgomotos încât sunt
sigură că s-a auzit până în celălalt capăt al
cartierului. M-am înroșit instantaneu.

-

Nu mă supăr. Și mie îmi e foame... hai să
mâncăm ceva.

E foarte cald. Dar avem noroc că mai adie din
când în când vântul. Mai mult ca sigur va ploua, s-au
adunat ceva nori pe cer. Mi-aș dori ca Mike să fie la fel
de curios ca mine. Eu una cred că ceva din toate
zvonurile care se aud despre Valhala tot are un sâmbure
de adevăr. Sunt sigură. Trebuie să văd ce e în orașul ăla.
Am auzit mereu lucruri despre el, dar niciodată nu am
călătorit până în Valhala. Este la câteva stații de metrou
de orașul nostru. Trebuie să îl conving să vină cu mine...
mai ales că încă nu știe... Deși... nu prea cred că va crede