Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 14

Și acolo sunt doar simpli oameni ca și aici, oameni cărora
li se poate citi tristețea pe față mai intens. Orașul ăla e
doar o mare ficțiune, o fabulație a oamenilor plictisiți.
Zilnic apar tot felul de zvonuri și aberații despre Valhala,
însă nimeni nu a văzut nimic, nu a existat niciodată un
eveniment ieșit din comun.
Astăzi presimt că drumul de la școală spre casă va
fi unul foarte interesant pentru că nici bine nu am ieșit
din șc oală că Gaia a și început să îmi povestească tot
felul de chestii despre Valhala. Îmi pot da seama când e
entuziasmată de ceva anume... are ochii aceia mari,
sclipitori iar zâmbetul nu-i lipsește de pe buze. E ca un
copil. Crede că mă poate speria și mai scoate câteva
sunete în timp ce îmi povestește. M-am uitat la prea
multe filme horror la viața mea pentru a mă speria din
atâta lucru.
De m-ar crede măcar un pic. Nu pot să îl
înspăimânt deloc. Încă nu am mâncat nimic... ar fi o idee
bună să ne oprim la taraba băbuței. Da... Deși Mike nu
locuiește în apropiere, preferă să mă conducă de fiecare
dată până în fața casei. Îl conving să mai rămână câteva
minute până îmi iau o Soba sau o supă Miso. Băbuța de