Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 18

Pleacă! Nu vreau să ies. Nu vreau să văd pe
nimeni. Pleacă nu auzi??? Strig, dar strig în mintea mea...
sunt prea captivată de strălucirea foii din mână pentru a
putea scoate vreun cuvânt.
-

Gaia? Ești acasă? Răspunde...

Pleacă! Pleacă! Pleacă!
-

Gaia! Trebuie să vorbim! Deschide-mi ușa...
Hmm... Oare de ce nu-mi răspunde? Mai
încerc o dată...

-

Mike? M-am auzit spunând parcă smulsă
dintr-o transă profundă. Bătăile din ușă au
început să devină din ce în ce mai puternice.
Am reușit să dau drumul foii și am lăsat-o să
cadă pe podea. E Mike... Mike? Lumina care
a intrat prin crăpătura ușii mi-a făcut ochii să
lăcrimeze.

Deodată ușa din lemn se întredeschide iar prin
micuța crăpătură reușesc să-i zăresc ochii.
-

Gaia, ce faci? Ești bine? Te văd așa... tristă.
Deschide-mi ușa, te rog.