Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 166

spune-mi ce motiv aș avea să-i fac rău? De ce nu v-am
făcut rău până acum? De ce...
Mai taci Isa! Nu mai păcălești pe nimeni. Nu mai
face pe sfânta samariteană. M-am săturat de tine, de
prezența ta și te invit să pleci. Să nu te mai văd niciodată.
Să nu crezi că scapi așa repede de mine...
Scap când vreau de tine. Acum ieși afară!
Dacă ai știi...
IEȘI! Și am ridicat-o din pat împingând-o afară din
cameră. IEȘI AFARĂ!
Mă uit la Mike cum arde de furie și mă abțin să nu
îmi arăt chipul de demon. Nu e bine să te pui cu mine
Mike! Nu e bine! M-am săturat de tine și de prostiile tale.
Jocul acesta nu-l faci tu, ci eu. Odihnește-te și bucură-te
de ultima ta seară liniștită, fiindcă mâine vei cunoște
sfârșitul. Am plecat!
Mă trezesc într-o beznă totală din cauza pernei care
o am în cap. Am traspirat atât de tare de parcă ar fi fost
40 de grade în cameră. Poate cearta cu Isa m-a aprins așa.
Cum a putut să mă mintă pe față, să facă pe nevinovata?
Oare credea că o voi crede pe ea în locul Gaiei? Gaia!
Oare e bine? Mă ridic din pat grăbit și mă duc din nou