Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 165

Ești patetic! Eu n-am făcut rău nimănui, nici măcar
nu știu despre ce vorbești. Poate dacă mi-ai explica cum
stă treaba te-aș putea ajuta și...
TACI! Nu încerca să mă convingi că nu e așa. Gaia
nu te știe, dar ți-a descris vocea, voce pe care o cunosc
fiindcă în ultima vreme, ne-am văzut noapte de noapte și
am vorbit.
Dar...
Niciun ”dar” Isa! Nu te credeam în stare de astfel
de lucruri. Nu știu ce cauți în viața mea, în viețile
noastre, în Valhala și acum în Valel.
Dacă mă asculți...
N-am ce să te ascult! Singura pe care o ascult este
Gaia, care-mi este prietenă și nu m-a mințit niciodată, nu
toate scursurile care se dau pe lângă mine și mă mint cămi vor binele.
Scursură? Palma mea i-a atins obrazul cald. Mă
abțin din răsputeri să nu-mi arăt adevărata față. Simt
cum vibrează furia în mine, iar aripile stau să-mi
străpungă spatele. Tu ești un copil prost care crede și se
lasă convins de o mucoasă alintată care știe să profite de
bunătatea ta și face ce vrea cu tine. Uită-te la mine și