Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 164

mine gândul la Isa și la cele povestite de Gaia mă macină
la maxim și nu pot să adorm. Închid ușa cu grijă pentru a
nu o trezi și mă întorc în dormitorul meu. Îmi pun perna
în cap nervos, în speranța că voi adormi curând. Scot
capul de sub pernă și o văd pe Isa în dreptul ușii. Mă
ridic cu o viteză inimaginabilă, o cuprind de umeri și o
trântesc în pat.
Tu! Eu! Discutăm acum! Ai de dat niște explicații!
Rămân susprinsă de reacția lui Mike. Până acum
nu i-am permis aceste lucruri nici măcar lui Gabriel, iar
el a făcut-o. Ce e? Ce vrei de la mine? Țip nervoasă la
el.
Minte-mă că n-ai fost tu! Uită-te în ochii mei și
minte-mă!
Ce să fiu?
Nu te face că nu știi Isa! Eu nu țin cont de urmări
atunci când cineva se leagă de Gaia. Nimeni nu îi face
rău Gaiei, ai înțeles?
Te uiți la tine cât ești de penibil? O spun revoltată,
lucru care se simte și în glasul meu.
Hă?