Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 159

-

Nu deranjezi niciodată, Gaia-chan, o spun cu
zâmbetul pe buze admirând expresia de pe
chipul Gaiei. Acum îmi spui Mike-kun după ce
mi-ai arătat chiloțeii în Valhala... vino la tata să
te tragă de obrăjori. Mai puțin și bufnesc în râs
când mă uit la Gaia cum se înroșește treptat.

-

BAKA!!! Mi-am luat avânt din instinct, iar
palma mea s-a lipit de obrazul lui moale. O
liniște stânjenitoare s-a lăsat în aer, iar eu am
rămas nemișcată.

Gaia m-a pocnit. Ce-i drept, nu mă doare deloc, nu
prea are forță, dar faptul că m-a lovit... Cu toate astea o
înțeleg. Pentru ea a fost un moment stânjenitor. Mă aplec
puțin până ajungem să stăm față în față la câțiva
centimetrii și nu schițez nimic, doar o privesc.
-

... Chiloțel, doar atât poți?

-

A? Nu mai vorbesc cu tine! Am plecat acasă.
Inima îmi bate atât de tare și îmi este atât de
rușine încât îmi vine să plâng. Mă grăbesc către
ușă să îmi încalț sandalele și să plec acasă. Nu
mai vreau să stau.