Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 158

-

Eh! Mike, mai ușor... nu știu... adică... mai
copilăroasă, adică... așa de vârsta noastră...

Nu-mi vine a crede ce spune Gaia. Oare Isa să fi
făcut toate astea și să joace pe două fronturi? Ce motive
ar avea? Doar dacă... e geloasă pe Gaia pentru că suntem
apropiați și ea chiar simte ceva pentru mine... Ahh, la ce
mă gândesc! Mike! Când lumea ia foc ție îți arde de
dragoste și gelozii. Nu trebuia să fac asta. Indiferent cine
e, de Gaia nu se atinge nimeni, iar tu, Isa, o să-mi dai
socoteală la prima întâlnire. Să pleci și să nu te mai văd,
niciodată! Gaia mă privește confuză, căci am rămas
blocat preț de câteva clipe.
-

Umm... scuze. Mă gândeam doar. Poate ar fi
bine să uităm ce s-a întâmplat acolo, așa ne
facem doar mai mult rău, nu crezi?

-

Oh... se întunecă... Fără să vreau am schimbat
brusc subiectul, parcă captivată de întunericul
rece care se lăsa afară. Cred că... am deranjat
prea mult... gomene... Mike-kun... Mi-am
astupat gura cu mâinile... nu voiam să îi spun
așa...