Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 157

-

Da... te înțeleg... cine m-ar fi crezut? Dar... a
fost foarte înspăimântător. Și vocea aia...
chicotea și... nu știu de ce m-am luat după ea.

-

Voce? Descrie-mi vocea și ce s-a întâmplat...

-

Păi... știi, când am ajuns jos, erau 3 uși, nu
una... nici acum nu înțeleg de ce am văzut 3 uși.
Și nu știam pe care să o aleg, că arătau toate la
fel, până când o voce așa... cum să zic, mai
jucăușă și caldă în același timp mi-a spus pe
care să o aleg, și aproape fără să îmi dau seama
m-am îndreptat spre ușa respectivă, iar apoi...
ceva s-a încolăcit în jurul gleznei mele și m-a
târât în camera întunecată... a fost oribil... nu
vreau să povestesc mai departe...

Voce jucăușă și caldă? Să fi fost Yagi sau Isa? Isa
nu cred... Nu are cum și nu vreau să mă gândesc, dar
Yagi a fost cea care m-a avertizat că Gaia se află în
pericol. Oare să-și fi plănuit totul pentru a-mi câștiga
încrederea?
-

Gaia! Strig la ea prinzând-o de mâini. Ce fel de
voce era? De adult sau mai copilăroasă?