Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 156

-

Păi... dacă nu mai suntem în Valhala... nu cred
că mai conteaza nu?

-

Pentru mine contează. Faptul că-mi ascunzi
ceva și tot încerci să-mi spui, dar te oprești de
fiecare dată, mă face să cred că e ceva destul de
grav... Are vreo legătură cu mine? De ce nu-mi
spui?

-

Știi... mă gândesc... adică... mă gândesc că și
dacă aș vrea să îți spun, nu știu cum să o fac. Nu
cred că mă vei crede.

-

De ce să nu te cred? Ai avea vreun motiv pentru
care să mă minți ca să nu te cred? Spune-mi!

-

Nu te enerva... dar... știi... în Valhala... când țiam zis de băiețelul ăla... nu m-ai crezut. De ce
m-ai crede acum?

-

Umm, păi, eu... pentru că... eram în Valhala. Ce
argument am putut aduce și eu. Gaia se uită
ciudat la mine, înțeleg de ce. Ohh, îmi pare rău
că nu te-am crezut, o supun lăsându-mi umerii
în jos. Credeam că era din cauză că ți-e frică de
acel loc și că aveai vedenii. Scuze.