Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 155

asta și probabil nu va accepta ușor. Dar odată legați
nimic nu mai poate rupe legătura.
Înainte, înainte de toate astea... înainte de judecată.
Eram uniți. Eram o familie nobilă, prestigioasă care
semăna atât respect cât și invidie indiferent unde ne
aflam, dar MAMA a decis să se întoarcă la EL. Așa a
crezut ea că se va stabili o nouă ordine. S-a înșelat. Totul
s-a transformat în haos. Iar acum, până nu scap de
creatura aceea ordinară care se tot perindă pe lângă
micuța mea, nu pot face altceva decât să stau și să
privesc...
-

Mike... Valhala ne-a apropiat mai mult decât mă
așteptam. Dacă înainte era atent cu mine, acum
s-a amplificat această grijă. O simt. O văd în
ochii și în gesturile lui. Oare cum va fi prima
noapte în care nu vom mai fi unul lângă celălalt
în aceași încăpere? M-am desprins ușor din
transa în care am pășit și m-am ridicat de la
masă. Mulțumesc pentru mâncare, a fost
delicioasă. Cred... cred că ar trebui să plec.

-

Stai! Unde pleci așa repede? Ce-ai vrut să-mi
spui?