Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 152

pentru Valhala. Vezi? Atunci când ți-am spus că
le-am uitat, nu te-am mințit. Am aprins un
chibrit și le-am ars într-o scrumieră nefolosită.
Amândoi le privim preț de câteva clipe în timp
ce bucățile de hârtie se transformă în scrum. E
gata și ciocolata. Hai să mâncăm.
-

Itadakimasu!

O privesc pe Gaia care amestecă îngândurată în
bolul cu cereale și abia dacă se atinge de ele.
-

Ce e? La ce te gândești?

-

Mi-e greu să cred că s-a terminat... adică... ar fi
mult prea ușor. Oare... oare dacă chiar s-a
terminat o să îi pot spune ce am pățit în
Valhala? Vocea...

-

Eu cred că s-a terminat chiar dacă există mici
modificări în viața noastră. Cel puțin eu, nu mai
calc în orașul acela. Să ne obișnuim cu asta și
să-ncercăm să ne întoarcem la viețile noastre
normale.

-

Crezi... crezi că vom putea, după tot ce s-a
întâmplat acolo... cu noi... Privirea mi-a rămas