Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 151

-

Deci vii? Văd că te-ai cam înroșit. Nu ai de ce
să te rușinezi, hai să mergem. O iau de mână și
o conduc spre casă. Prima destinație –
bucătăria. Nu am mai mâncat nimic de ceva
vreme, iar foamea cred că ne apasă pe amândoi.
Ce să-ți fac? Vrei o ciocolată caldă?

-

Mhm... Am aprobat, inima bătându-mi ca a unui
iepuraș. Ar fi bine să scap de stânjeneala asta.
Zi ceva Gaia, zi ceva, nu sta așa mută, sunteți
prieteni. Uhm... Este frumos aici la tine.

-

Mersi. Poftim! Niște cereale cu lapte.. hehe...
din păcate, am uitat să fac cumpărături înainte
să plecăm. Mă duc mâine dimineață la magazin
să mai cumpăr câte ceva. Imediat vine și
ciocolata caldă.

-

Auzi... Mike... Am început să mă joc cu
cerealele din bol, fără să realizez. Tu crezi că...
asta a fost tot? Mă refer la Valhala... la voci.

-

Eu cred că da. Noaptea asta va fi prima în care
putem dormi liniștiți. Stai puțin, mi-am amintit
ceva. Îmi întind mâna spre coșul de gunoi de
unde iau cele două invitații destinate nouă