Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 149

în mine ceea ce simți tu pentru Gaia. Îmi ceri să te scap
de Mike pentru a o avea pe Gaia... Și eu? Și eu? Îmi vine
să urlu după tine în timp ce tu îmi întorci spatele și
pășești către camera ta. Obrajii îmi sunt îmbrățișați de
lacrimi fierbinți. Nu o să o ai pe Gaia! Niciodată! Ești al
meu, chiar dacă asta înseamnă să mă folosesc în
continuare de Mike, pentru a te avea. Ahh... Mike... Ce
fac cu tine acum?
Ies din casă și o văd pe Gaia stând pe treptele din
fața casei sale. Sigur mă așteaptă pe mine, dar oare nu a
avut curaj să intre în casa ei sau nu a putut? Mă îndrept
spre ea și mă așez pe una dintre trepte punându-mi brațul
în jurul ei.
-

Ce e? Ce s-a întâmplat?

-

Nu știu cum să explic... adică. E casa mea... e
casa din Valel, dar... parcă e mai pustie ca
niciodată. Nu știu dacă mă înțelegi... și
drumul... adică... nu ți se pare ciudat că suntem
pe străzile din Valel?

-

Dar e casa ta Gaia! I-am trecut de atâtea ori
pragul și nu e nimic ciudat la casa ta.