Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 148

strop de siguranță și de liniște, prin imitația aia de casă.
Atât!
Bine. Oricum nu cred că merită mai mult mucoasa
aia mică, nu? I-am zâmbit dulce printre aceste cuvinte.
RETRAGE-ȚI CUVINTELE! ACUM! Furia ce m-a
cuprins m-a făcut să îmi dezlănțui puterea într-o
oarecare măsură. Pentru prima oară aș fi gata să îi
incinerez aripile Isei. Mi-am retras sfera minusculă
arzătoare și am respirat adânc. Mă ridic, îmi aranjez
costumul, îi sărut buzele catifelate cu indiferență și mă
întorc în dormitorul meu. Discuția aceasta se încheie
aici.
Te cunosc mai bine decât mă cunosc pe mine,
Gabriel. Cu câteva minute în urmă îmi spuneai că îl pun
pe Mike în fața familiei noastre și a ceea ce au făcut
pentru mine, acum... tu ești cel care o pune pe Gaia mai
presus decât... mine. Asta mă doare foarte tare. Tu ești
doar un demon. Îți urmărești propriile scopuri și atât. În
comparație cu tine, am învățat câteva lucruri bune, dar și
puțin bune de la muritori, lucruri pe care nu ai avea cum
să le înțelegi niciodată decât dacă m-ai asculta cu
adevărat... cândva... Sărutul tău rece a făcut să vibreze