Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 145

o întorc într-o piruetă și îi cuprind bărbia micuță. Sunt
mândru de tine... parțial.
Ce vrei să spui? Ce e în neregulă acum?
Îmi explici și mie ce e asta?!? I-am indicat oglina
imensă de pe perete care reflecta Valhala și toată
activitatea ce se desfășura în micul oraș. .
Aaa... casa. Da, păi... Mă bâlbâi precum un muritor
la grădiniță care este pus să recite o poezie.
Demonița mea „iubită”! Ce nu ai înțeles din faptul
că eu îl vreau pe băiatul ăla șters de pe fața pământului,
NU MUTAT LA UN GARD DISTANȚĂ DE MICUȚA
MEA!!! Am început să-mi pierd cumpătul... ce chestie...
nu mi s-a mai întâmplat de mult, dar trebuie să înțeleagă
că firul vieții Gaiei e în mâna mea. E inevitabil.
Gabriel! Ai grijă că încalci anumite promisiuni pe
care le-ai făcut. Am misiunea de a scăpa de Mike, nu ar
trebui să te intereseze în ce fel sau cum o fac. Ai promis
că nu te vei mai băga peste mine și nici eu nu mă bag
peste tine. Acum ce faci?
Grrrr... Îmi pui răbdarea la încercare. Nu te juca
cu mine! Știu foarte bine ce am promis. Dar nu te juca!
Gabriel, termină cu astfel de lucruri.