Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 146

Nu, nu am să încetez... poate ai uitat. Poate nu-ți
mai aduci aminte cum ai intrat în familia asta. Mă doare
că trebuie să-ți reamintesc... dar... câteodată am
impresia că nu apreciezi absolut deloc ce a făcut
„MAMA” pentru tine... pentru noi. Acum că ai putere, că
ai fost primită în sânul familiei ai impresia că ți se cuvine
totul și că ai o oarecare autoritate... nu fi prostuță! Team îndrăgit când te-a adus MAMA în familia noastră,
erai singura noastră surioară chiar dacă nu aveam
același sânge și erai cea mai mică. Mi-am jurat că te voi
proteja cu prețul vieții mele până când eternitatea ne va
înneca din nou în flăcări, dar te-ai schimbat. Încerci să
îmi faci rău, iar asta nu este ceva ce pot accepta. Când
vei redeveni Isy pe care o iubeam când eram doar niște
copii, atunci vei putea să ai pretenția să îmi ceri lucruri.
Ai înțeles?
Nu-mi place să recunosc, dar Gabriel are dreptate.
L-am pus pe Mike între noi. Încerc să-l mint pe Gabriel
și nu îl mai ascult de mult timp. Poate că ar trebui să fac
ceea ce am fost menită să fac... și să nu mai țin cont de
nimic.