Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 139

să le căutați. Valhala naște întrebări, dar dă și
răspunsuri.
Moșul ăsta iar o ia pe arătură. L-am eliberat din
prinsoare și îmi întorc privirea către Gaia, care ne
privește în continuare speriată de cele auzite și cele
întâmplate. Cum aș putea să mă uit în ochii ei și să-i
spun: Gaia, rămânem în Valhala? Cum? Am dorit să
descoperim misterele Valhalei și se pare că asta o să
facem cu sau fără voia noastră.
-

Gaia...

-

Mike... vreau să plecăm. Hai în oraș să luăm un
taxi și să ne ducem acasă. Nu mai vreau să
rămân aici nici măcar o secundă. Te rog...

Un taxi! Cum de nu m-am gândit la asta? Kagami și
vorbele lui menite să ne sperie.
-

Sigur Gaia. Hai să mergem în centru, sigur vom
găsi taxiuri acolo.

Vorbele mele parcă au avut un efect miraculos
asupra Gaiei, căci de la expresia ei înspăimântată a trecut
la un zâmbet larg care reflecta bucuria gândului că ne
vom întoarce acasă. Ne-am luat „La revedere” de la
Kagami, lăsându-l în urma noastră la recepție,