Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 138

Nu-mi vine să cred! Mi-am spus. Încă o zi în
Valhala. Mă uit la Gaia care mă privește încontinuu de
parcă ar spune: ”Mike, scapă-mă de chinul acesta”, iar eu
mă simt neputincios fiindcă nu pot face nimic pentru a
schimba situația. Oare vom mai pleca vreodată din
Valhala?
-

Mike... ce tot zice acolo? Cum adică nu putem
pleca... Mike... L-am prins disperată cu ambele
mâini de braț.

Strânsoarea Gaiei îmi dă de înțeles că se teme că
vom rămâne blocați în Valhala. Furia m-a acaparat
instantaneu, făcându-mă să mă repezesc la Kagami și să-l
apuc de cămașă.
-

Auzi moșule, dacă știi ceva ce noi nu știm acum
ar fi momentul să ne spui. M-am săturat de
jocurile astea copilărești care ne țin aici de
câteva zile. Vorbește!

-

Mai ușor tinere. Nu te enerva pe mine. Ar trebui
să fii supărat pe tine însuți c-ai venit aici!

-

De ce? Ce e aici?

-

Nu căutauți răspunsurile unde trebuie.
Răspunsurile le veți găsi singuri dacă știți unde