Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 130

De când trebuie să-ți dau ție socoteală? Mai bine
te-ai uita la tine, lași gelozia – un sentiment omenesc să
acapareze un demon.
Isa! Sunt cam sătul de jocurile tale, spune-mi ce ai
făcut de doarme în patul ei? ACUM! Îi cuprind gâtul
firav încât încep să-i simt pulsul zvâcnind în palmă.
Gabriel? De când crezi că poți să mă supui? Am
pus mâna pe brațul lui Gabriel și îl strâng cu putere, atât
cât să mă elibereze. Nu încerca să mă domini. Nu uita că
nu îmi este teamă de tine. Amândoi suntem demoni. Ai
puterea limitată, atât cât să pot fi la același nivel cu tine.
Privește-i mai atent. Să fie vina mea sau a ta? Am
impresia că te atașezi prea mult de muritoarea aia și
începi să ne confunzi.
Ah! Mă îndepărtez nervos de lângă Isa, într-un fel
are dreptate... dar... Spune-mi totuși unde ai fost?
Cu treburi prin împrejurimi. Lucruri de fete, tot mai
vrei detalii?
Câteodată Isa... câteodată... Ah! Și te mai întrebi de
ce nu te plac... Aș vrea... dar... nu îmi dai șansa! Trebuie
să fac cumva să mă scap de băiatul ăla, să îl scot din
peisaj!