Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 129

Nu-mi vine să cred. Ticăloasa! Și ea mai voia să
îmi arate lucruri sau să îmi spună chestii. Atât îi mai
trebuie să mă mai viziteze că nu știu ce am să-i fac. Dacă
se mai atinge odată de Gaia...
Mike! Nu fi furios! De aia sunt eu aici. Isa s-a
apropiat mai mult de mine, iar mâna ei o acoperă pe a
mea. E timpul să plecăm.
Așa de repede?
Da. Să mergem...
Ok... dar te rog să nu mă mai... La naiba! Iar m-am
trezit. Nu am apucat să-i zic. O privesc pe Gaia, încă
doarme, aici, lângă mine. Yagi... data viitoare ai face bine
să nu mă mai vizitezi. Mi-am spus-o în gând.
Cât de plictisitor... hmpf... mi se face scârbă dacă
mai stau mult să îi privesc... cu ce drept o ți tu muritor de
rând în brațe? Cu ce drept ajungi în patul ei? Ar trebui
să moooori!!! Degeaba... Urechile mi se ciulesc
instantaneu când aud pașii care vin din spatele meu. ISA!
Unde ai fost?
Nu prea departe. Ce ai?
Nu mă minții! Mă apropii de Isa. O simt că nu îmi
spune adevărul. Spune-mi acum ce ai făcut!