Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 131

Poate dacă ai încerca să nu mai fii așa! Gândeștete puțin Gabriel. Când au venit în Valhala, dormeau
împreună? Nu! De când ai început să o urmărești pe
Gaia, s-au apropiat și mai mult. Acesta este produsul tău
final: apropierea lor. Sunt greșelile tale.
Încetează!!! Cât de naiv mă crezi? Eu am
ademenit-o pe Gaia aici, eu m-am apropiat de ea încă
din Valel și deși i-am făcut atâtea nu a dorit să doarmă
cu băiatul ăla, până acum! Ceva s-a întâmplat! Și da...
poate ai dreptate că încep să te tratez ca și pe Micuța
mea... dar poate că ea are UN SUFLET!
Nu a dorit, nu? Dar s-a împotrivit cumva când te-ai
pus în pat lângă ea și a crezut că ești Mike? Ce căutai tu
acolo?
Fără a-i mai răspunde m-am repezit asupra ei, iam mângâiat chipul și am sărutat-o. Buzele ei catifelate
rămân nemișcate în timp ce mă îndepărtez de ea și o
privesc pătrunzător în ochii ei roșii ca rubinul. Îi ating
ușor buza cu degetul și rânjesc.
Nu îți face griji... totul decurge conform planului,
mai puțin cele neprevăzute cum ar fi intrusul ăsta.