Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 120

de dincolo de ușă. Liniște... mult prea liniște. Deschid ușa
fără să mai stau pe gânduri, cufundându-mă într-un
întuneric total. Caut întrerupătorul, iar lumina bolnavă
care a invadat instantaneu încăperea mi-o dezvăluie pe
Gaia care stă ghemuită în fund pe podea. Ce caută în
bucătărie? Poate i-a fost foame de a venit aici în toiul
nopții. Îmi așez mâinile pe umerii ei, o ridic de jos și o
strâng în brațe.
-

Gaia, ești bine? Spune-mi că ești bine... te rog...

-

Mike...? Tu ești? Vocea mi-a revenit ca și cum
nimic nu se întâmplase.

-

Da. De ce ai venit aici? De ce singură?

-

Tu... dormeai... dar... nu l-ai văzut? Uitându-mă
disperată în jur după băiețelul mutilat m-am
afundat și mai tare în brațele lui Mike.

-

Ce să văd? Îmi întorc privirea sperând să găsesc
pe cineva sau ceva acolo.

-

Dar... copilul... și vocea ei... și... M-am desprins
din brațele lui Mike și am pășit în afara
bucătăriei. Nu e decât o ușă... Am rămas
înmărmurită.