Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 117

Cobor încet din pat, fără prea mult zgomot, îmi trec
degetele ușor prin părul moale și zburilt al lui Mike și ies
din cameră. E atât de beznă... Îmi iau inima în dinți,
închid ochii și o iau la fugă pentru a trece cât mai repede
de holul înfricoșător. Scările scârție atât de tare încât mie teamă să nu trezesc tot motelul... asta dacă mai există
cineva în motel înafară de noi. Ajunsă la baza scărilor, pe
lângă recepție începe un alt hol. Tot motelul ăsta e
îmbâcsit, parcă ar