Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 116

Nu te atinge de MIKE! Am ridicat tonul fără să
vreau, dar Mike pare să fie pierdut în vise. Ce vrei de la
mine?
Să nu te mai împotrivești. Acceptă-ți destinul... fii
a mea. Lasă-l pe băiat în urmă și vino la mine.
Nu vreau! Nu vreau!!! Plecăm de aici și nu o să te
mai aud niciodată! Vreau acasă în Valel, nu vreau să te
mai aud!!! Aproape că strig, dar îmi astup gura cu
mâinile și închid ochii strâns. Mâine ne întoarcem
acasă... mâine ne întoarcem acasă... Am adormit în cele
din urmă cu acest gând în minte, iar vocea s-a evaporat
complet din mintea mea.

3
De ce nu se mai termină odată noaptea asta? De ce
durează atât de mult să ne întoarcem acasă? Ar mai fi
două ore până să se crape de zi. N-am reușit să mănânc
nimic de când am ajuns aici... mi-e atât de foame... Parcă
zicea Mike că este o bucătărie jos... dacă tot nu pot să
adorm mai bine mă duc să caut ceva de mâncare... dar...
mă duc singură... am să fiu ok, e doar până la bucătărie.