Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 115

văd cât este ora. Ahh... e 04:04 . Nu-mi vine să cred că
m-am trezit. De ce de fiecare dată când mă viziteasă Isa
și dispare, trebuie să mă trezesc? Data viitoare îi voi
spune să nu mă mai trezească. Iau perna și o strâng în
brațe. Isa... ce frumoasă ești.
Am adormit brusc și totuși nu mai reușesc să
dorm. E atât de târziu, Mike doarme dus... dar cred că
visează. E atât de agitat. E pentru prima oară când stau și
îl privesc pe Mike cum doarme. Cum să fac să îți spun
adevărul? Cum să fac să scap de vocea aia? Cine ești și
de ce nu mă lași în pace?
Micuța mea... vei afla în curând. Nu-ți fie teamă.
Cum să nu-mi fie când nu știu cine... ce ești și ce
ți-am făcut ca să mă faci să sufăr atât de mult? Încerc să
vorbesc cât pot de șoptit.
Nu vreau să te fac să suferi... dar nu ai înțelege
micuțo... nu ai cum să înțelegi și nu îmi permit să te
pierd. Dacă nu vrei ca prietenul tău să experimenteze
dureri inimaginabile, ar fi înțelept să păstrezi micul
nostru secret.