Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 106

Nu... sunt... dar... sunt alte lucruri pe care nu le
înțelegi... vreau să te protejez... vreau să...
Vreau să taci! M-am săturat de tine și de
porcăriile tale. Pleacă naibii de aici și lasă-mă în pace!
Mâine voi pleca din Valhala și nu vreau să mai aud sau
să mai știu ceva de locul acesta. Am spus-o, ridicând
tonul enervat, după care am început să merg târându-mi
picioarele pentru a nu mă împiedica prin beznă. M-am
săturat, mă întorc în cameră. De ce am dat ascultare
acelei voci, când puteam să stau în cameră liniștit și să
dorm? La naiba cu vocea asta. Dacă o mai aud vreodată,
nu știu ce am să fac. De fapt... nu am prea multe
variante... pot doar să o ignor. Intrând înapoi în motel, un
fior rece m-a făcut să mă cutremur. Privesc în toate
părțile, dar motelul e pustiu ca întotdeauna, nici urmă de
om, niciun fel de mișcare. Urc grăbit scările cuprins de o
panică stranie și ajung în cele din urmă în fața camerei
noastre.
Sunt atât de obosită încât mi-e greu să îmi deschid
ochii. Prefer să rămân în transa asta tolănită în pat.
Răsuflarea mi se oprește pentru câteva secunde în
momentul în care simt cum un braț se str