Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 105

Te urăsc! Am strigat către voce iritat maxim de
jocurile ei. M-am întors și am deschis cu repeziciune
capacul ca să văd ce e așa de important. Pentru câteva
clipe am crezut că totul este o farsă fiindcă mă așteptam
să nu găsesc nimic. Totuși... înăuntru se află o funie și
câteva fotografii. Ce sunt cu astea aici?
Uite-te mai atent... te rog... știu că ai să îți dai
seama... trebuie să îți dai seama... te rog.
Iau câteva poze în mâini și mă uit atent la ele. În
unele poze, afectate de timp, e o fetiță firavă de vreo 7-8
ani, îmbrăcată într-o rochiță albă. În timp ce răsfoiesc
printre fotografii, un sentiment straniu mă cuprinde... ca
și cum... ca și cum aș cunoaște această fetiță de undeva,
asta până când... mă opresc asupra unei fotografii mai
recente în care e... e chipul fetei înmormântate în
cimitirul din fața motelului. Ea e? Cu ea vorbesc eu?
Vorbesc cu morții? NU!!! Țip panicat. Cred că o iau
razna. Te urăsc VALHALA!!!
Nu te speria te rog... trebuie să știi că nu e chiar
totul așa cum pare... crede-mă...
Nu e ceea ce pare? NU E CEEA CE PARE???
Vrei să cred că ești vie? Cum poți spune asta?