Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 103

răspunsul ar fi venit de undeva din gol. Nu știu... dar
sper.
Urmărește licuriciul acesta... te va conduce spre
locul în care vreau să ajungi... ca să... vezi.
NANI???? De unde a mai apărut și licuriciul ăsta?
Mă ridic în capul oaselor, trag un hanorac pe mine și
urmez mica luminiță. Iese pe sub ușa camerei și îl pierd
pentru câteva clipe din vedere. Încerc să nu fac prea mult
zgomot, nu aș vrea să o trezesc pe Gaia din somn, nu
cred că mai are nevoie de alte aventuri... Licuriciul a
ajuns la capătul holului. Nu pare să vrea să mă aștepte.
Cobor grăbit urmărindu-l atent și observ că se oprește în
fața unei uși, semn că pe acolo ar trebui să merg. Deschid
ușor ușa, iar spre uimirea mea ajung să ies în spatele
motelului. De ce nu am văzut până acum ușa asta?
Pornind din ușă, în față se întinde o potecă îngustă care
se afundă și mai mult în întuneric... oare pe acolo trebuie
să merg? Dacă e o capcană, dar licuriciul țâșnește agitat
și aproape că îl pierd din vedere. E beznă. Niciun fel de
lampadar sau bec. Singurele lucruri care reușesc să le
disting din lumina palidă a licuriciului sunt câteva
panglici albe legate în jurul copacilor sau a crengilor,