Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 102

Doarme... tu... de ce nu dormi?
Am ridicat capul și m-am uitat la Gaia. Am crezut
că e ea, dar doarme... și... nu e vocea ei...
De ce nu dormi?
Termina... am spus în șoaptă pentru a nu o trezi
pe Gaia.
Ce cauți aici? De ce nu vrei să vorbești cu mine...
?
Pentru că nu îmi place să vorbesc de unul
singur.... adică... cu tine, cu voci mai exact. Înțelegi tu!
Dar... mă simt atât de singură... nu am mai vorbit
de mult cu cineva... și... sunt lucruri care ar trebui să ți le
spun...
Și mă rog... de ce ar vrea cineva... pardon ceva
sau o voce să spună anumite lucruri unui străin?
Ai vrea... să îți arăt ceva?
Ohhhh, Doamne! Nu mai scap de vocea asta. Miam presat urechile cu mâinile timp de câteva clipe, apoi
le-am luat la o parte și am zis: Bine... arată-mi. Oare după
ce-i satisfac nebunia de a-mi arăta cine știe ce lucru
neinteresant, mă va lăsa în pace? M-am întrebat ca și cum